pagini de pornire

duminică, 14 noiembrie 2010

Un mic model


  Si nu-i place doar sa faca poze, dar si sa pozeze. Prima data cand am descoperit ca Dante stie sa pozeze in fata camerei a fost cu cateva luni in urma, cand incercam sa-i probez cateva hainute , sa selectez pentru pregatirea dulapiorului pentru iarna. Si pentru ca mi-a placut atat de mult cum ii statea cu cateva din ele am hotarat sa-i fac poze. Atunci am vazut eu "cu cine am de a face". pur si simplu s-a asezat singur in pozitiile corespunzatoare. Nu cred ca o sa inteleg vreodata de unde a stiut ce trebuie sa faca. Asa cum nu o sa inteleg nici de unde a stiut el cum sa procedeze cu clapele pianul pe care il vedea pentru prima oara.


.  


Ne pricepem si la arta fotografica

        Si nu cred ca e doar o impresie de mamica mandra de puiul ei . Dante chiar face poze cu manutele lui si incet incet invata sa incadreze frumos obictul pe care il are in atentie, invata sa numai miste camera in timpul fotografierii. am hotarat sa urmaresc evolutia fotografiilor facute de el asa cum o fac cu desenele lui.
         Astea sunt unele din ultimele fotografii facute aseara la finii nostri .




Mami bea cafea....

          In fiecare seara ma culc cu gandul la cafeaua de dimineata. E un fel al meu de a ma motiva sa ma trezesc zambind - desi nu-mi trebuie neaparat un motiv pentru asta. Dar de cand a aparul Dante in viata mea parca dimineatile sunt de o mie de ori mai frumoase. Pe langa zambetul si giumbuslucurile de fiecare dimineata acum de o vreme e si el participant direct la cafeaua mea de dimineata, iar cand e si tati acasa vorbim de cafeaua noastra. Am cumparat si cani speciale pentru asta.
             Pana nu demult aveam canute galbene care ne placeau foarte mult dar parca numai erau la fel de vesele. Asa ca atunci cand am gasit canile astea am simtit ca trebuie sa le avem pe masa noastra. A lui mami este rosie cu buline albe si ma duce cu gandul la o ciupercuta din poveste sau la Scufita Rosie,. a lui tati e mai mare , tot rosie dar cu dungi albe , cu siguranta mult mai masculina. Iar Dante a prins repede ideea - acele cesti sunt pentru cafeaua noastra de dimineata. Ii place sa le vada , sa se asigure ca contin licoarea fermecata si mai ales sa repete ritualic: mami bea cafea ( cafia- pune atata miere in cuvantul asta ca s-ar indulci si de ar fi amara), tata bea cafea , Dante nu bea cafea ... Nici nu se pune problema sa uitam sa facem cafeaua, el ne aduce intotdeauna aminte. Dante isi mananca fructul de dimineata, pentru ca mama asa a hotarat ca fructele sunt cel mai bine de mancat dimineata cand e burtica goala si primitoare. si puiul e de acord cu asta si foarte fericit.
       Ce dor imi va fi de diminetile astea  ...de coltul nostru de cafea cand va creste el mare.... dar ce bine ca mai e pana atunci....
  

Cea mai frumoasa toamna

   
Desi poate am mai trait zile de toamna frumoase simt ca asta este cea mai minunata  pe care o percep si o simt cu tot sufletul. In afara de faptul ca natura ne-a oferit minunea unor zile superbe cu soare si multa caldura sunt iesirile zilnice cu  piticul  cautand alte si alte locuri in care sa ne bucuram de tot ce vedem . Mi se pare parca o intoarcere la copilarie tot ce traiesc zilele astea.
      Si pentru ca sambata am scos pustii - Dante si Matei -  la zoo a fost ca o sarbatoare pentru toata familia. Nu stiu cat am vazut noi din ce era la zoo dar am vazut doi copii frumosi, liberi si in comuniune cu natura. Stiti cata fericire e in ochii unui copil care se joaca pe covorul toamnei? Ceva de nedescris si de nepretuit. Nu ne puteam opri din zambit privindu-i. Ei sunt bucuriile toamnei.
                    Credeti ca toamna nu e o vreme buna de plaja? Frunzele inlocuiesc cu succes nisipul marii....

O buturuga cu incarcatura pretioasa si o mamica fericita


Cucu bau - a iesit un pitic din noianul de frunze




sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Dansand cu mopul

                                                                 Lumea e un mare loc de joaca, numai adultii uita acest lucru
 (n-am spus-o eu, dar sunt de accord)

      Se zice ca "treaba inceputa e pe jumatate facuta".  Marry Poppins spune asta, in fiecare dimineata, pe laptop-ul meu cat timp luam micul dejun si facem ordine prin casa; aranjam paturile, stergem praful, trezim din somn jucariile si pregatim hainutele pentru plimbare.
     Matei e indragostit de ea si-mi imprumuta si mie, nemeritat, din calitatile ei. Mami trebuie sa faca "poc" din degete si jucarile sa mearga la locul lor, asa ca mami ia ursul Mitruta de subsuori si-l ajuta sa puna pasi pana la biblioteca unde-si sprijina capul mare, pufos si rotund pe un teanc de reviste din care decupez materiale pt colajele lui Matei.

    Urmeaza Andrew, firesc, Matei l-a botezat dupa cainele din filmul cu Marry Poppins. Catelul alb si mare, Andrew, locuieste sub birou; imparte spatiul cu ursul panda, cu doua pisici, Pooh, un elefant albastru de profesie dansator si un licurici cantaret.
    Profit de gestul lui de-as saluta in fiecare dimineata jucariile, in timp ce bona mea virtuala Marry P. ii duce pe Michael si Jane in parc, astfel ca incep sa dansez cu mopul prin casa (cu umbrela nu e practic) incepand din dormitoarele luminoase spre living. Asta i-mi ia cam doua - trei melodii de pe VH-1.
    ...Matei, cu lingurita in mana, ma anunta ca e timpul pentru cele cinci picaturi de vitamina C (Michael si Jane primesc sirop de la Marry dupa ce-i convinge ca "picioarele uda adora doctoria"). Le primeste incantatat: "immm!"


vineri, 12 noiembrie 2010

Cafeaua neagra

Matei, dormind
    M-am trezit melancolica, Matei inca doarme...il pun pe Iglesias senior sa-mi cante 33 Anos si-mi fac o cafea neagra...stau in pijamaua mea lila care inca pastreaza caldura somnului. 
     Lui Matei ii place ritualul asta al meu, de dimineata, caci casa miroase a cafea si se aude muzica in surdina, stiu asta fiindca arunc o privire spre el si il vad zambind...se ingana cu somnul. 
    Felurile in care ne alintam dimineata sunt diferite si placute fiecaruia; mie i-mi plac cafeaua buna si muzica - mai ales dimineata, iar lui Matei ii place sa se ingane cu somnul, mai ales dimineata. 
    Ce nu stie inca Matei e ca maine mai adaug o toamna in inima mea. Inca o toamna galben - roscata, insorita, luminoasa. Iubesc toamna, e anotimpul sufletului meu, ii iubesc culorile, soarele, inserarea grabita, noptile lungi numai bune sa te cuibaresti langa fereastra si sa-ti citesti cartile adolescentei. Ah, cat de mult imi iubesc aceasta toamna! Sunt fericita si incantata de toamna, cafeaua, muzica si Mateiul meu iubit! La multi ani mie!

Alba si cei sapte pitici

Sapte pitici bosumflati
De Alba au fost certati
Ca manutele sa-si spele
Sa manance placintele.

Doar o poveste...pentru Iarina

Deceniu de iubire

Iarna dupa iarna
Ne iubim
Coplesitor de mult, de parca
Maine murim
Si n'am mai apuca lumina din ochi
Sa ne'o vedem
In viata de apoi.

O disperare calda ma cuprinde
De cate ori te simt aproape; 
Iubesc la disperare viata ta
Si vreau sa ma iubesti
Pana la moarte.

De ne iubim si'acum
De vina e Fortuna,
Vreau sa murim fiind
Tu - un luceafar, eu - doar Luna.

Ingerasul


Ingerul stă pe umărul drept
Şi-mi şterge obrazul de lacrimi.
Măicuţa î-mi mângâie părul
Şi-mi şopteşte că sunt iubită;
Dumnezeu mă priveşte de sus
Şi-mi trimite Soarele să-mi zâmbească
Îngeri şi Sfinţi buchete de flori se prefac
Şi-mi apar înainte ca petale şi raze
De iubire! 

Pixie dust sau Praf de zane

   Filmul saptamanii, pentru Matei, e Tinker Bell and the Great Fairy Rescue. E in engleza asa ca la fiecare vizionare avem un nesfarsit dialog  deschis in rastimpuri cu "Ce zice, mami?". 
   Traieste fiecare secventa de parca-i acolo, in tabara zanelor, de mana cu Clopotica. "Da praf de zane, mami!!! Il acopar, treatral, cu praf (invizibil) de zane, il ridic in brate (altii ar spune ca facem "avionul") si...zburam!!!  Looping, picaje, parca mai conteaza la ce altitudine? Matei striga: "Mami, ia viraajj!" Ma conformez, grabita, spre amuzamentul lui deplin. E mare veselie; chiote, rasete, bucurie mare. Matei e fericit!
   Obosim, mai ales mami. Matei inca rade, i se vede gropita din obrazul drept si zice: "mami, bem ceai ca zanele!''. Mami face ceai aromat si-l servim in canutele noastre speciale, cocotati pe scaunele inalte de langa fereastra. Ne odihnim, caci mami are o rezerva nestarsita de praf de zane. Si apoi...zburaaam!!!
by Maria

joi, 11 noiembrie 2010

Mami, vreau Luna!

Matei 
      Apusul se sprijina pe umerii orasului dunarean. Inserarea i-l imbraca in culori calde, nocturne, iar Matei sta atarnat de geam cautand Luna - e noua pasiune de astronom pitic. Zambesc. Totul la el e o joaca si totusi, toate pasiunile lui sunt atat de...serioase!? Rasare si Luna de dupa un nor fumuriu si se pare ca vantul nu si-a facut inca tot jocul; aduce alti nori sa mai ascunda din stele, sa nuanteze inserarea...ma rog, e job-ul lui de vara! 
    Matei urmareste spectacolul, prinde miscarea si se crispeaza vazand cum norul ii papa din Luna lui mare, rotunda si luminoasa. Isi strange gurita mica si roz, barbia incepe sa-i tremure si primele lacrimi in apar printre gene. Firesc, norul pluteste, ascunde astrul noptii in pelerina-i gri, spre disperatea lui Matei care i-mi striga printre suspine:"mami, vreau Luna!". Ma trezesc incurcata, caci pendulez intre a zambi si a plange cu el. Lacrimile devin accesoriile unor suspine sacadate, semn de mare suferinta la Matei. Il imbratisez si cu voce blanda-i raspund: "Mami, Luna e la Doamne - Doamne'n buzunar!" Ma priveste in ochi...e sobru si tacut, ma crede. Ma crede, ma crede... pentru ca si eu cred ca in fiecare clipa Dumnezeu deseneaza cerul cu o pensula numita Vant.
by Maria

Bobocul inamorat


         O intamplare  de prin anii '90, care nu-mi apartine, dar care m-a facut sa rad cu lacrimi:
      Personajul principal - soldatul Y (imediat dupa liceu, daca nu erai admis la facultate erai luat in armata). In dormitorul lor comun soldatii desemnau un "fruntas cu talent" sa citeasca toate scrisorile primite de la iubitele celorlalti. Pustiul se urca pe un scaun, in mijlocul camerei, si citea cu voce crescendo fiecare epistola insiropata. Atmosfera era deja incinsa de la a-3-a scrisoare... 
      Se ajunge si la scrisoarea personajului nostru... Oratorul o deschide si... tace, e uimit, foarte uimit, rade nelamurit in coltul gurii ca si cum cineva invizibil isi rade de el si... tace ... doar schimba fete-fete.
       Publicul nerabdator chiuie, urla, imaginatia lor a luat-o razna, fetele lor avide de picanterii inocente ori libidinoase, dupa costructia sufleteasca a fiecaruia, se transforma de la o clipa la alta din extaz in nelamurire si invers...In aer... nerabdare!! 
       Tipul isi drege glasul, semn ca s-a hotarat totusi sa citeasca si incepe, pe un ton neutru, oficial: "Un elefant se legana pe o panza de paianjen si fiindca ea nu se rupea a mai venit un elefant. Doi elefanti se leganau pe o panza de paianjen..." Publicul o clipita ingheata consternat, ca mai apoi toata tacerea sa se pravaleasca intr-o cascada de rasete zgomotoase, alarmate, isterice, insotite de tavaleli - la propriu - pe pardoseala a asistantilor. Oratorul continua, incercand sa acopere larma: "...55 de elefanti...". Lumea e in extaz...oratorul renunta si cade la pamand acoperit de scrisorile necitite ale celorlalti...
     "Si totusi, spune soldatul nostru inamorat, dl. Y,  eu stiam ca in randurile acelea iubita mea isi scrisese tot dorul, toata iubirea si tot oful distantei dintre noi sub forma unui "bla-bla-bla" adolescentin. Eu intelesesem ca ea ...ma iubea!!!"

                                                                                                            by Maria

Ce ma revolta!

    Daca as avea puterea si as lasa bunul simt deoparte as striga in gura mare pe strada si in parc cand vad situatii care ma revolta. si pentru ca nu se face asa ceva, strig aici in gura mare in speranta ca vor fi macar cateva mamici care vor vedea si poate vor invata sau vor prinde curaj sa spuna acelora care le revolta si pe ele.
      Zi de toamna superba  . Imi iau puiul sa iesim  in parc. Dilema desigur: cu ce ne imbracam . eu ca eu suport si frig si cald. dar puiului de om trebuie sa-i fie bine, confortabil, sa se poata juca si alerga in voie. ma uit si eu la termometru in casa, arata in jur de 20 de grade. bun, inseamna ca-i cald deci punem o gecuta usoara sau un pulover sau un hanorac peste o bluzita si un body, un pantalon de doc sau jeans si la joaca cu noi. ajung in parc stupoare... zici ca a venit baba iarna. majoritatea (adica aproape toti) copiilor sub trei ani sunt imbracati in geci de fash matlasate, eventual si un pulover pe dedesubt, unii au fulare, altii au caciuli groase de iarna. imi vine sa-i iau sa-i dezbrac cu mana mea. si mamicile de pe margine striga la ei sa nu alerge ca transpira.... pai mai femeie , de ce nu te imbraci tu in geaca de fash la 20 de grade afara sa vezi ce senzatii tari traiesti. deci pur si simplu nu pot sa pricep si pace.
     Pentru ca tot au fost asa zile calde si pline de culoare toamna asta (sau poate le-am vazut eu mai colorate privindu-le prin ochii copilului ) am profitat din plin sa iesim afara , sa ne luam ramas bun pana la primavara de la parcurile si locurile de joaca din vara. si iarasi am vazut si mi-am amintit si m-am revoltat. Dragi mamici, de ce iesitii cu puii afara daca domniile voastre vreti sa stati pe banca? pai pentru stat pe banca aveti sotzi , vecine. copilul vrea sa alerge , sa zburde ca un manz, sa-si incerce puterile, sa-si dezvolte imaginatia si sa adune cat mai multe informatii din natura. ce sa faca el pe banca? sa stea la barfa? si de ce-i mai scoateti in parc daca nu-i lasati sa se murdareasca? nu chiar sa-si puna pamant in cap dar nici sa se intoarca in casa ca scosi de la naftalina nu-i posibil . uitasem si eu cata bucurie simteam cand era toamna si mergeam prin frunzele adunate la marginea drumului. mi-a reamintit-o copilul meu care aduna zilnic tot praful din aceste frunze. si uit ca se poate murdari , vad numai fericirea lui.
         sunt doar cateva ganduri de mama pe care simteam nevoia sa le impartasesc.
by vavali

Puterea exemplului personal

În micile universuri în care copiii îşi duc existenţa...
nimic nu este resimţit mai acut
decât nedreptatea.
(Charles Dickens, scriitor britanic)
Cati dintre noi  ne-am oprit pentru ca  - macar o data – sa intervenim si sa schimbam ceva in viata unui copil; sa corectam o fapta injusta, sa indepartam o teama, sa alinam o suferinta?  Responsabilitatea de a asigura copiilor protectie si asistenta in realizarea si exercitarea drepturilor lor revine statului si autoritatilor administratiei publice locale. Dar oare aceste responsabilitati apartin exclusiv acestor institutii?

De ziua mea...




 Mi-ai adus o iubire de chihlimbar
Să mă-nconjoare cu privire divină;
Lacrimi de înger primite în dar
Le anin pe dreapta mea mână.

Fecioara Maria

Fecioara,
Porti chip de argint, tarie in suflet
Si inima blanda,
Curata.
Esti aurul meu,
Lumina in dar
Pentru sufletul meu, minunata.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Vine mama - aduce mama sau capra cu un ied.

       Mama pleaca. Dante se uita si zice: mama pa. apoi dupa ce se mai gandeste: aduce mama carneee. aduce mama flori . aduce mama lapte. in functie de ce are domnul pofta.
   ajunge mama acasa. Dante: a venit mamaaaa.... a adus mama carne, a adus mama floricele (bine ca nu cere luna de pe cer - deocamdata).
    si uite asa aduce mama - caprita tot ce doreste iedul ei.

Alte poezii usurele si haioase

Ursu-Letz si Ursu-Fletz
Au mâncare-n sãculet
Ursu-Let a scos budinci
Ursu-Flet a scos vreo cinci
Ouã fierte si fierbinti.

Zece broaste-n baltã zac
Si adunã apã-n sac.
Dacã balta o sã sece
Sã rãmânã saci vreo zece.

Chit Chichit stãtea-ntr-o ladã
Lungã, lungã, latã, latã
Si-astepta din zori sã poatã
Pe la noapte sã o roadã. (hartz hartz hartz)

 Ursuletul cel mic, Barni / Ar fi vrut sa faca nani
Si-a venit o albinuta / Sa-l gadile pe labuta.
Ursuletul somnoros / A fost nepoliticos;
A dat iute cu labuta / Si-a alungat albinuta.
Albinuta suparata / L-antepat pe bot indata.

Tam Tam

Tam tam Hipopotam
S-a-ngrasat un kilogram
De la paine cu salam
Tam tam cel dolofan
A spart cana si-un borcan... poccc!!!

Inspiratie!

Desenele lui Dante la doi ani. Pentru ca nu am puterea de a opri timpul si a inmagazina toate amintirile pe care le-as lua cu mine de-a lungul vietii aleg sa le imortalizez cumva aici. Spre bucuria mea si a celor dragi noua. 





Si pentru ca azi am stat si ne-am uitat la masini Dante a retinut cum arata camionul (camionoiul). Si l-a redat cum a stiut el. 



Zbor!!

    Un stol de pasari mari pe cer. Dante uimit le priveste . Sta intre mama si tata de manute. Si deodata incepe sa sara  si sa strige: Dante zboaraaa.... apoi sus la tata in carca sa fie mai aproape de cer si de pasarile care il chemau....  Putem sa spunem ca nu sunt niste mici minuni care ne fac sa zburam odata cu ei ?

marți, 9 noiembrie 2010

Acelasi vis...


...in fiecare noapte ma visez la o cafea. Banal. Numai ca senzatia de libertate si placere pe care mi-o ofera privelistea din fata cafelei din care sorb e...fantastica. Nu am fost niciodata in Spania si totusi terasa asta din fier negru, forjat, cladirile ce o inconjoara cu peretii lor rosi, arsi de soare, cu iedera urcata sovaind pe trunchiul unui arbore batran, gustul cafelei din ceasca mea alba, de portelan, toate acestea imi spun ca sunt in tara dansatoarelor de flamenco. Si atat. Ma trezesc cu gustul ca nu voi mai bea o cafea atat de buna, ca soarele nu va mai colora nicicand atat de frumos cladirile in culoarea apusului, ca umbra batranului arbore ce imbraca terasa din fier forjat, negru, nu-mi va mai mangaia fruntea atat de bland nicicand.

                                                                                          by Maria

Clubul lui Mickey Mouse

Minni poarta o rochita si pe cap are fundita.
Mickey are prieteni multi/ toti isteti si foarte scunzi.
Donald macaie si rade/ si tot face pozne multe.
Daisy e frumoasa foc / si poarta pantofi cu toc!
Goofi e un aiurit/ face gafe si-i iubit.
Pluto e un nazdravan, face tumbe-n topogan.
Von Drake e inventator/ face jocul uimitor.
Todles vine fuga'n zbor/ cand il chemi in ajutor.
Pitt e mare vrajitor/ papa cartofi la cuptor.

Versuri despre cifre

Unu-i cifra de'nceput si ne place cel mai mult.
Doi e lebada pe apa, da din aripi si inoata.
Trei sunt zane in poveste/ mami seara o citeste!
Patru anotimpuri stiu, dar nu stiu inca sa scriu.
Cinci degete la o mana si mai stiu de Soare, Luna.
Sase frunze pe un ram, eu le vad de langa geam.
Sapte note muzicale fac din portativ o cale.
Opt catei stau intr-un cos si se joaca cu un os.
Noua fluturi colorati sunt de Soare alintati.


Idei de meniu pentru copilul de 1-2 ani

Matei la primii pasi

  E de preferat ca pana la varsta de un an diversificarea sa se faca tinand cont de alimentatia pe care copilul o primeste - alimentatie naturala, la san, sau alimentatie artificiala, cu lapte adaptat - dar cel mai important este ca mama copilului sa tina cont de recomandarile medicului pediatru si de sentimentul matern care, de cele mai multe ori, e sfatuitorul perfect pentru a descoperi cand copilul este pregatit pentru un nou aliment.
      Urmatorul meniu este cel al unui copil care a fost alaptat exclusiv la san pana la varsta de 6 luni cand s-a inceput diversificarea. Alimentele au fost introduse in alimentatie treptat, la diferenta de o saptamana, pentru ca bebelusul, Matei, sa aiba timp sa se obisnuiasca cu noul gust al alimentului introdus, dar si pentru a elimina orice dubiu vis-a-vis de o eventuala alergie la noul aliment.
     Ceea ce nu trebuie uitat este ca fiecare copil este unic, astfel ca si gusturile - desi in formare - pot fi diferite, iar uneori un aliment preferat poate fi refuzat uneori chiar un timp mai indelungat.
     Baietelul meu, Matei, a primit odata cu diversificarea, la momentul stabilit impreuna cu medicul pediatru, branzica facuta in casa, calcica, pentru ca apoi incepand cu varsta de un an sa refuze categoric orice tip de branza cu o singura exceptie - mananca cu placere cascaval.
    La varsta de un an avea deja o mancare preferata - spanac cu orez si galbenus de ou (albusul i l-am introdus in alimentatie ceva mai tarziu) si acrit cu foarte putina zeama de lamaie.  Pentru aceasta mancare de spanac cu orez, se pune la fiert carnea de pui, se arunca prima apa in care carnea a fiert cam 15 minute, apoi se pune din nou la fiert impreuna cu o ceapa intreaga. Cand carnea este fiarta se adauga sarea si orezul bine spalat in prealabil. Cand orezul este este aproape fiert se adauga spanacul (se poate folosi spanac proaspat sau congelat) si un galbenus de ou sau un ou intreg, crud, daca copilul a primit deja si albus in alimentatia lui. Cand mancarea este gata se adauga zeama de lamaie dupa gust, dar e de preferat sa incercati mai intai daca bebelusul dumneavoastra prefera aceast fel de mancare si neacrit cu zeama de lamaie.
     In randurile ce urmeaza sunt prezentate mancarurile preferate ale lui Matei de la varsta de un an si pana in  prezent. Meniul este  pentru doua - trei saptamani.
     Eu personal gatesc pentru 3 zile si pe langa nelipsita ciorba sau supa - pe care o serveste la pranz (o portie suficienta pentru un pranz) pregatesc intotdeauna doua feluri de mancare pentru ora 18, cand primeste "felul doi" al zilei si, de regula, dintre acestea un fel de mancare il gatesc fara carne.
     Am procedat astfel pentru ca Matei refuza sa manace doua feluri de mancare la aceeasi masa - pur si simplu nu-i place sa "amestece gusturile". Acest obicei l-a pastrat si acum, la varsta de doi ani. Felurile de mancarea de la ora 18 le servesc alternativ, astfel incat daca de exemplu in prima zi a primit supa/ciorba la pranz (o gatesc consistenta) si la ora 18 primeste pilaf de orez cu carne, in ziua urmatoare primeste supa la pranz si cartofi la cuptor dupa-amiaza.
    Trebuie sa mentionez ca am tinut intotdeauna cont ca o singuta masa pe zi sa fie cu carne, iar daca a mancat ciorba sau supa cu carne, la ora 18 nu-i mai adaug carnea, chiar daca felul de mancare este gatit cu carne. La fel procedez si daca in ziua respectiva a mancat ou (numai galbenusul), pe care prefer sa i-l dau numai la micul dejun, in locul fructelor, de doua ori pe saptamana. Matei mai are o gustare de 1-2 iaurturi mici in jurul orelor 19-20 si la ora 22 prefera fidea/orez sau gris cu lapte. Lapte fiert a inceput sa bea in jurul varstei de 2 ani, pana la aceasta varsta refuzandu-l cu desavarsire, poate si din cauza faptului ca a fost ablactat la varsta de 20 de luni.
     Meniul copilului la varsta de unul - doi ani contine suficiente idei pentru doua - trei saptamani:
La pranz Matei primeste zilnic una din ciorbele sau supele preferate (sunt si preferatele casei). Ciorbele le acresc cu bors sau cu zeama de lamaie, in care adaug la sfarsit galbenus sau un ou intreg, crud, si mult patrunjel:

  1. supa de galusti cu sau fara carne de pui sau curcan. Pentru a gati cu carne de curcan prefer pulpele si pieptul;
  2. ciorba de perisoare cu carne de pui sau vita;
  3. ciorba a la grec;
  4. ciorba de vacuta cu smantana;
  5. ciorba de pui sau curcan;
  6. supa de pui/curcan cu taitei sau fidea.
  7. supa de rosii cu orez sau cu galusti de gris;
  8. supa/cioba fara carne, cu taitei/fidea.
      Pentru felul doi:
  1. pilaf de orez cu spanac cu/fara carne (pui, curcan, vita);
  2. fasole pastai cu carne de vita/pui;
  3. piure de cartofi ( puteti adauga un galbenus sau un ou fiert);
  4. mancare de dovlecei cu rosii si cascaval, la cuptor;
  5. mamaliga cu unt, cu branza si smantana sau cu branza si unt;
  6. piure de legume cu carne de pui/vita;
  7. cartofi la cuptor cu ficat de pui/ ficat de curcan;
  8. paste cu sos de dovlecei si rosii;
  9. mazare cu carne de pui/vita;
  10. pilaf de orez cu carne;
  11. dovlecei si rosii umplute cu carne de pui sau vita, serviti cu iaurt sau smantana;
  12. legume asortate la cuptor cu carne de pui/vita;
  13. mancare de dovlecei cu carne.
      Prefer ca dintre acestea uneori sa le gatesc fara carne, dar tin totusi ca o masa pe saptamana sa fie cu cartofi si ficat de pui/curcan la cuptor.
                                       by Maria

luni, 8 noiembrie 2010

Ruga catre Maica Domnului


Fecioară, Maică a sufletului meu

Ca prunc primeşte-mă în braţele Tale,
Coboară-ţi privirea, te rog, să nu văd cum zboară
Lacrimi sub genele Tale – poveri pentru sufletul meu.


Luna iubeşte, stele zâmbesc
Învăţ de la ele să trăiesc clipă cu clipă,
Iar clipa ce zboară o dăruiesc
Fiului Tău, Preamărită Fecioară.







Promisiune

Azi închid uşa regretelor mele,
Mă dezic de haina uzată a lumii
Şi mă botez; fiinţă-lumină
Scăldată în iubire divină.

Azi uit de lume, decizii şi reguli,
Arunc aducerea aminte a omului
Şi am să las uitarea să inunde
Corpuri; să vindece minte, să aducă lumină.



vineri, 5 noiembrie 2010

Rugăciune


 Din carul de timpi adunaţi, prăfuiţi
Azi dăruiesc în Lumină
Să ardă, să cureţe, să dizolve
Inutilul şi răul cu Bine.

Din memoria viselor deşarte
Azi ofer cu iubire şi grijă,
în univers, să se-absoarbă degrabă,
Să dispară tot ce nu-i de la Tine.


Din griji şi frustrări şi orgolii
Îmi păstrez doar raza de soare
Iar pe Tine te rog: cu iubire,
Cu graţie divină fă lumină în mine.

Mulţumesc, Doamne!


joi, 4 noiembrie 2010

Scrisoare catre baietelul meu inca nenascut

   Dragul meu bebelus, iti scriu pentru ca simt sa-ti impartasesc mai mult decat cunosti deja – vocea, rasul, ritmul inimii, respiratia – vreau sa-ti impartasesc si gandurile mele. Te iubesc, iar nerabdarea de a te tine in brate o potolesc, uneori, cu lacrimi de dor. Imi este dor de tine desi inca nu te cunosc, decat din imagini si atingeri ale palmelor, din miscarile tale unduitoare si deseori jucause.
   Simt atata calda duiosie, atat de linistitoare bucurie interioara incat lacrimi line imi cad pe obraji, neasteptate, ca o iubire nerostita, nemarturisita, dar prezenta. Simt inlauntrul meu cat de mult te iubesc, desi esti o noua fiinta, necunoscuta si totusi simt subtil comunicarea, legatura, sufleteasca ce ne uneste.
  In fiecare dimineata te trezesti odata cu mine; te misti vioi, ca un salut matinal, ludic. Esti activ in timpul meselor, probabil iti manifesti bucuria pentru gustoasele fructe si delicioasele deserturi?! La fiecare plimbare prin parc, leganat probabil de mersul domol, adormi in timp ce eu inspir aerul umezit de batranul Danubius. Imi esti atat de drag…
  Adaug in jurnalul tau simtaminte si impresii noi despre aceasta noua experienta pe care mi-o oferi, caut detalii ale dezvoltarii tale, ma documentez despre ceea ce va urma si astept cu nerabdare noi mistere si trairi de experimentat. Ma simt minunat; ma simt sanatoasa, frumoasa, calma, vesela. Iti citesc, scriu, iar uneori iti citesc rugaciunile cu voce ridicata ca sa auzi si sa inveti si tu. Ascultam muzica: se pare ca preferam amandoi jazz – ca si tati, clasica si, in general, muzica slow.
  Perioada aceasta, in care vietuiesti inlauntrul meu, e cea mai frumoasa si benefica experienta de pana acum! Simt nevoia sa scriu si sa-ti citesc poezii. Admir fiecare fir de iarba si mangaind ramurile copacilor, florile verii acesteia, animale, constructii de lemn ori piatra iti vorbesc despre fiecare in parte, introducandu-te astfel in lumea inconjuratoare. E o magie tot ce simt! Pentru mine esti un dar al divinitatii, o rasplata a cerului, o implinire a sufletul meu, a feminitatii fiinte mele; simt ca tin Soarele in brate, ca stelele imi atarna in par, ca aerul ma imbraca in haina stravezie de liniste si pace. Ma faci sa ma simt iubita, luminoasa sufleteste si trupeste. Totul e nou, e frumos, e minunat!
  E august, suntem in Postul Maicii Domnului si ma rog Ei ca in bratele Sale sa te tina, micule prunc, pana cand va veni ziua cand te voi cuprinde si eu in bratele mele. Ma rog cerului ca pe toti sa ne ocroteasca si sa ne binecuvanteze cu sanatate sufleteasca si trupeasca, iar tie sa-ti daruiasca intelepciune si pricepere! Pe Iisus si pe Tatal Ceresc II rog sa te hranesca cu lumina Lor divina si sa-ti daruiasca bunatati si daruri folositoare sufletului tau! Pentru mine ma rog ca Maica Domnului sa ma indrume, sa ma calauzeasca in noua treapta a fiintarii mele. O rog sa ma invetete sa fiu asemeni Ei: o maicuta calda, senina, blanda, ajutatoare si iertatoare!

  Vreau sa stii, vreau sa-ti impartasesc tot ce simt; simt Iubire!!! Simt in mine toate anotimpurile laolalta, simt linistea si adancimea marilor, verdele si freamatul padurilor, sarea pamantului, vibratiile manastirilor in rugaciune, simt protectia Ingerilor, zambetul florilor, iubirea nestramutata a tatalui tau si te simt si pe tine, scumpul meu baietel. Esti prezent, esti aici, esti Iubire!
  Daca pana acum fericirea era construita din momente disparate, din franturi de vise, fragmente de timp, acum simt fericirea ca o permanenta palpabila, ca o stare constanta de liniste si de iubire, continua, fluenta. Tu si tatal tau imi daruiti atata iubire incat radiez! Oameni si lucruri, deopotriva, imi zambesc!

  Iti multumesc ca m-ai ales pe mine sa-ti fiu mama si te rog sa ma ierti daca am gresit fiintei tale cu gandul, cu vorba, cu fapta, cu voia sau fara voia mea. Ca orice om, impresionat de tragediile din jur, sunt uneori bantuita de temeri. Teama de a te pierde o alung cu credinta in divinitate. Conflictul interior nascut din aceasta temere, ce punea problema unei fatalitati, l-am rezolvat alegand finalitatea destinului meu, ca singura alternativa, cu credinta ca implinirea destinului meu ar fi rasplatita de existenta ta. Daca ar trebui sa aleg sa traiesc eu sau tu, as alege sa te nasti tu! Daca as ajunge in fata Lui Dumnezeu si m-ar intreba ce am facut cu viata mea, as raspunde ca te-am nascut pe tine!
    Vreau – “vreau” este un verb care ma reprezinta – sa stii si despre inceputurile fiintarii tale. Vreau sa stii ce am sadit, eu si tatal tau, in inceputurile existentei tale. Tati este un om bland, intelept si deosebit de intelegator al nevoilor sufletesti ale celor din jurul lui, cu atat mai mult sensibil la doleantele noastre subtile. Vreau sa cunosti despre el ca ne-a oferit, amadurora, liniste sufleteasca si nu numai, pazindu-ne de orice discomfort sufletesc si nepunand asupra noastra nici o patima trupeasca ori vreun act de necredinta. Continua sa infaptuiasca multe fapte bune si multa milostenie, contribuind astfel la zestrea ta spirituala. Sunt convinsa ca face mult mai mult bine, dar tine aceasta sub tacere, doar spre stiinta lui si a Lui Dumnezeu, asa cum face orice spirit evoluat si conform indemnului “sa nu stie dreapta ce face stanga”
   In ceea ce ma priveste ma si/sau te hranesc sanatos atat fizic, dar si duhovniceste. Mananc multe fructe, beau multa apa, evit tot ceea ce ar putea fii nociv, fac lungi plimbari prin parc – unde nu sunt noxe, citesc rugaciuni, incerc sa nu gresesc fata de cei din jur, imi cer adesea iertare, in gand, pentru greselile trecute.
In tot ceea ce intreprind, fie ca doar gatesc, ingrijesc de casa, calc hainute sau doar ascult muzica ma rog cu rugaciunea imparateasca Tatal Nostru ori cu rugaciunea inimii: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!”. Cred cu putere ca orice lucru impletit cu rugaciune se “imbraca” cu energie pozitiva, beneficiind de binecuvantare divina, astfel incat hrana devine gustoasa si sanatoasa, hainutele confera protectie, iar casa capata armonie oferind la randul ei pace si odihna, devenind un camin primitor, ferit de rele, de intrusi si de ispite.
   Grija mea zilnica, constanta, este sa pastrez caminul nostru curat, ordonat si in permanenta susura, in surdina, muzica cu vibratie inalta: simfonii, jazz sau slow, creatii ale unor minti luminate ce curatata orice rest energetic negativ “abandonat”, astfel caminul nostrum este unul primitor, mereu luminat emanand armonie si liniste.
    Nu doar oamenii, plantele, animalele au memorie, ci si lucrurile, astfel ca si ele trebuiesc curatate de orice memorie negativa. In credinta noastra ortodoxa, oamenii sunt indemnati sa spele cu aghiazma, lunar, cele ce-i inconjoara si sa imbrace in Duh Sfant, adica sa tamaie, posesiunile lor materiale. Dar si omul sfinteste locul, sau nu, astfel ca uneori in casa sunt aduse energii straine care se fac simtite in casa; de aceea sunt case in care oamenii sunt indispusi, agasati/agasanti ori intr-o permanenta stare de nervozitate si iscandu-se conflicte din lucruri marunte – toate acestea vin din negrija omului fata de suflet si fata de ceea ce Dumnezeu le-a daruit. O prima lectie ar fi sa intelegi ca tot ceea ce capatam in viata este cu voia divina si ca trebuie sa multumim si sa ne ingrijim de ele.
    Despre noi, parintii tai, iti pot descrie ca vibram la unison uniti intr-o dragoste enorma, profunda, simpla, ca ne respectam nevoile si dorintele, ca legea care primeaza la noi, intre noi, este legea iubirii, si ca inafara de acestea ne leaga o mare prietenie.
    Sufletele noastre sunt o pereche armonioasa, dedicata, ce convietuieste frumos, iar rarele dizarmonii, ce apar de regula, dintr-o nevoie de securitate emotionala, sunt rezolvate cu logica si ratiune si, de cele mai multe ori, printr-o igiena sufleteasca, o epurare e frustrarilor ori temerilor, ce odata constientizate se disipeaza in neant. Daca ar fi sa consider fraza “Adevarata intelepciune e iubirea” un remediu, atunci cu siguranta acesta functioneaza pentru noi, ca si cuplu. Toate disensiunile sunt rezolvate prin intelegerea nevoilor sufletesti ale celuilalt, iar compasiunea, intelegerea motivatiilor si suportul moral, imbracate in principiile etice ale fiecaruia dintre noi, ne ajuta sa descoperim unul la celalat noi motive sa ne admiram, sa ne recucerim, sa ne reindragostim contunuu, fapt ce ne alatura in aventura casniciei, constienti ca cele mai corecte decizii si atitudini sunt cele facute cu si din dragoste.
      Ti-as mai impartasi un lucru ce mi-a fost descoperit si confirmat si anume ca, in viata, Dumnezeu da fiecaruia dupa credinta sa! Pentru cel bolnav, de pilda, Dumnezeu ii da vindecarea in masura in care bolnavul crede ca e vindecat; pacatosului ii se iarta pe masura credintei in mila si puterea Lui Dumnezeu de a ierta. Orice dorinta onesta, justa, benefica pentru cel ce se roaga, dar si pentru cei din jur e implinita in masura in care crezi ca cerand ti se va da. Fiecaruia, dupa credinta sa!
     De fapt, sintetizand, ceea ce trebuie sa descoperi, sa intelegi, este faptul ca dincolo de frumusetea si interesantul “drumului” pe care-l parcurgi de-a lungul vietii, cu toate aventurile, bucuriile, tristetile (duhul tristetii trebuie alungat cu nadejdea in ajutorul dumnezeiesc) ce vin de-a lungul timpului scurs in aceasta mare calatorie – viata, ceea ce primeaza inaintea tuturor si a toate este raportarea ta, ca individ, la divinitate, iar scopul acestei calatorii este Evolutia Spirituala.
     Faptul ca te nasti intr-o credinta crestina, ortodoxa iti arata si calea de urmat. Gandeste-te ca e singura credinta din lume care ne indeamna sa ne rugam pentru vrasmasi, care ne indeamna sa iertam ca sa fim iertati: “si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Fiecaruia dupa credinta sa! Iata cat de la indemana ne este asezat liberul arbitru; trateaza-l pe aproapele asa cum vrei si tu sa fii tratat; ofera si ti se va da asemenea; etc. Daca nu uiti, ca tot ceea ce esti, tot ceea ce fiinteata in jurul tau este din vointa divina, ca singura lege valabila este Iubirea, daca reusesti sa vezi ceea ce te inconjoara cu ochii sufletului, atunci detii secretul pietrei filosofale! Cat despre oameni, trebuie – intotdeauna- sa-ti pui intrebari, sa cauti raspunsuri, sa te intrebi ce resort sufletesc ori mental ii motiveaza in actiunile lor.
…Probabil ca cum, jucandu-te cu Ingerii, detii secretele vietuirii pe Pamant si-mi zambesti, dar odata venit aici poate va trebui sa-ti reamintesti, sa le redescoperi.

     Ce-mi doresc cel mai mult sa-ti daruiesc, inca de acum, din pantecele meu? Capacitatea de a te bucura, in fiecare dimineata, ca rasare Soarele; sa vezi, noaptea, frumusetea unei stele dintr-o mie de stele; sa poti admira o plapanda floare de musetel intr-o padure de brazi, sa vezi cand esti trist ca sunt copaci neingrijiti si neiubiti de oameni care infloresc, totusi, in fiecare primavara; sa observi pasarile cerului cu cata dedicare isi ingrijesc cuiburile si puii si uneori, sa observi animale ce se sacrifica pentru puii lor, nefugind de suferinta. Firescul sta in lucrurile simple!
    Vreau sa vezi albatrosii plutind deasupra Marii Negre, sa-ti doresti sa atingi Piramidele egiptene, sa atingi coloanele antice ale Acropolelui si sa te intrebi ce filosof grec si-a sprijinit tampla in palma, privind un apus de soare, gandindu-se la rostul omenirii!
    Vreau sa-ti daruiesc simtamantul apartenentei la un tot universal ce astepta sa fie descoperit; vreau sa-ti transmit setea de cunoastere, bucuria invatarii, frumusetea si insemnatatea lucrurilor marunte, fericirea unei clipe, importanta si greutatea unui cuvant ce poate alina un suflet ingrijorat. Vreau sa te invat sa taci ca sa nu ranesti, sa ierti in suferinte, sa speri, sa crezi, sa iubesti!

     Iar de la tatal tau imi doresc sa inveti bucuria lucrului implinit, dus la bun sfarsit; tenacitatea in urmarirea unui scop propus; dedicarea fata de o promisiune facuta; lectiile de loialitate si demnitate pe care le ofera inconstient si gratuit celor din jur. Dar mai ales vreau sa descoperi motto-ul vietii lui: Sintagma “ nu pot” nu exista pentru el! Tatal tau are credinta interioara ca omul sustinut de Cer poate face bine in jurul sau, dar si pentru el insusi; ca poate transforma nimicul in benefic. Vei auzi deseori: “Credinta muta muntii din loc!”. Ei, bine, expresia aceasta capata valabilitate prin actiunile tatalui tau care are o putere interioara, o credinta in justetea faptelor sale, incat Bubul Dumnezeu il sustine si transforma lucruri si oameni in jurul lui! Onestitatea este ceea ce iubeste cel mai mult! Are o intuitie a lucrurilor si se “pricepe” la oameni! Iubeste frumosul, curatenia si blandetea, finetea sufleteasca. E un om minunat si un suflet experimentat, dar, mai ales, are capacitatea de a fi veridic, nedeghizat in false gesturi, atitudini sau snoabe mentalitati. Se reinnoieste constant, e actual si cel mai mult admir la el echilibrul, pe care i-l da sentimentul profund al iubirii.
        Personal, cred ca menirea lui in aceasta viata este sa ii ajute pe ceilalti (mereu apare cineva care are nevoie de ajutor) fara ca in schimb sa primeasca multumiri sau rasplata; e o lectie grea a vietii, dar el gaseste resursele sa continue fara sa fie dezamagit, fara sa reproseze, fara sa ceara, fara sa deznadajduiasca. E ca un magician calator care se intersecteaza cu destinele altor oameni, le modifica, le imbunatateste si trece mai departe, in drumul lui, spre o alta noua “aventura”. Tatal tau e cel mai bogat om de pe Pamant! De ce? Pentru ca numai un om bogat daruieste atat de frumos, de senin, de constant, avand constiinta omului ce cunoaste ca ceea ce ofera el nu se epuizeaza niciodata!
       Acesta este, dragul meu copilas, startul tau in aceasta viata! Acestea sunt darurile noastre sufletesti pentru tine si sper sa sporesti in dragoste si cunoastere. Esti un copil dorit, asteptat, iubit!

Mami te imbratiseaza cu iubire si pace!

by Maria


Sa-ti fie dor

  Sa-ti fie dor de copilul tau cand doarme e unul din cele mai frumoase sentimente pe care le poate incerca o mamica. Ma intreba zilele trecute o doamna care nu este mama ce inseamna asta. Inseamna ca ti-e sufletul plin de iubire pentru puiul de om care doarme langa tine si abia astepti sa se trezeasca si sa-l auzi cum te striga, cum te intreaba, sa-i vezi zambetul fericit ca te regaseste langa el iar si iar.  by vavaly

Tu, eu...

De azi mi-e mama Luna,
Saturn imi este frate;
Sunt fiica Soarelui, copilul iubirii.
Speranta si Lupta mi-s sot si iubit; ei ma salta din apele vietii,
Imi mangaie parul - lumina
Si-mi canta, in noapte, ode si soapte.
Ei sunt familia mea de iubire,
Lumina, speranta si rugaciune.
Ei ma iubesc si atat -
Fara sa judece, fara sa nege ca sunt.

De azi sunt eu, copil de lumina
Cu bratele intinse in rugaciune
Pentru Soare, Stele si Luna.
De azi ma cunosc - speranta si lupta;
Unul si-acelasi cu mine insumi
Tu, sotul meu, esti acum
Lumina, iubire, dorinta
Fara sa judeci, fara sa negi  ca esti eu. 

De azi te privesti in mine insumi,
Plamadirea faptelor tale sunt eu -
O oglinda cu vise, sperante si lacrimi;
Deschide-mi ochii sa-ti privesti
Sufletul tau.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Suferinta


 Suferinţă


Am cărat pietre cu sufletul meu
Şi lacrimi am stins cu focul iubirii.
Speranţa ucisă în vuiet lumesc,
Adusă a fost de darul luminii.

Am muncit în cariera disperării
şi-am urlat înlăuntrului meu;
Cine putea oare să-mi coboare durerea
în genunchii plecaţi spre numele Tău.

Câţi ar fi vrut să mă vadă plângând,
întristată de lume, de oameni, de mine?
Şi cine-ar fi stat să-mi cânte plângând
Că lumină mai e; dar vreme puţină?

Câte stele s-au stins în Tine
Ca să poţi zâmbi pentru lumea întreagă?
Si câte lumi-galaxii ai parcurs
Să-mi arăţi ca eu iţi sunt dragă?